DELIR




[ XI ]




Dar știu în schimb că tot ce mi s-arată,
În mare taină-i cugetarea minții -
Îmi 'nalță iar iluzii, precum munții,
Păzindu-mi lumea mea împovarată!
Într-un colț, de-o vreme supărată,
Moartea hâdă tot mi-arată dinții -
N-ar scrâșni-n zadar, spre alții!
Blestemată, tot privește, disperată,
Către noi - cei mulți, de-o vreme, chinuiți,
În 'nalții munți - iar hataia de iluzii...
E veninul dulce, sub delir, perfuzii;
Nu e nimeni, să ne-ajute să murim -
Ori noi prin viață trecem prea grăbiți
Și-n cimitir, cu umbre, sărbătorim!..




ˆTh3Mirr0r




Din colecția/secțiunea "Nitrat de Argint"